Monday, October 23, 2006

In cautare...


De ce albastru este cerul?
Şi aurul e strop de soare
De ce-i adânc şi cald misterul?
De ce şi moartea ne mai doare?

Trec zile pline, totuşi goale
Şi nopţi dorite, singulare
De ce mai sună vocea-ţi moale
De ce doar ea e cea ce are?

Mai sună ţipete înalte
Se umple ochii de mirare
El stă acolo, ea se zbate
Şi îi desparte-o plină zare

Mai vreau să gust a ta privire
Mai vreau s-ating cuvinte mute
Mi-e frică doare de nemurire
De fericiri deja avute.

13 ianuarie 2002

1 Comments:

Blogger beniamin said...

Nu te-ngriji de ce-o să fie;
Trăieşte clipa, cât e vie...
Te reazimă de curcubeu;
Voi fi eu însumi Prometeu.
Chiar dacă Zeus din nou mă va lega
Eu te păzesc şi voi veghea
La tâmpla ta...

4:32 AM  

Post a Comment

<< Home