In cautare...

De ce albastru este cerul?
Şi aurul e strop de soare
De ce-i adânc şi cald misterul?
De ce şi moartea ne mai doare?
Trec zile pline, totuşi goale
Şi nopţi dorite, singulare
De ce mai sună vocea-ţi moale
De ce doar ea e cea ce are?
Mai sună ţipete înalte
Se umple ochii de mirare
El stă acolo, ea se zbate
Şi îi desparte-o plină zare
Mai vreau să gust a ta privire
Mai vreau s-ating cuvinte mute
Mi-e frică doare de nemurire
De fericiri deja avute.
13 ianuarie 2002

1 Comments:
Nu te-ngriji de ce-o să fie;
Trăieşte clipa, cât e vie...
Te reazimă de curcubeu;
Voi fi eu însumi Prometeu.
Chiar dacă Zeus din nou mă va lega
Eu te păzesc şi voi veghea
La tâmpla ta...
Post a Comment
<< Home